Planuri, socoteli

Mai am o zi sau doua in care pot sa fac bilantul... m-am ferit mereu sa pun pe hartie lucrurile concrete. E ca si cum ai da explicatii; iar eu am haos in cap si logica mea functioneaza al naibii de pragmatic insa in mod dubios. Nu e cazul sa fiu inteleasa... 

Si as putea incepe cu faptul ca “a fost un an plin”, evident, cliseic. Dar a fost. Am de gand sa uit intentionat de nume, si nu am sa mentionez persoane, eu ma laud cu ei altfel! 

In 2017 am descoperit lumea. Lumea mea! Am inventat cuvinte si am ras in cele mai mari hohote din ultimii mei 27 de ani. M-am mutat, ca-n fiecare an si mi-am achizitionat o duzina de perechi de incaltaminte! Asta ma face sa zambesc chiar si acum cand scriu. Mi-am facut prieteni noi, (salut Dragos, desi am zis ca nu te mentionez, ma gandeam ca asta te va face sa razi), am devenit mai categorica (desi credeam ca nu se poate) dar am invatat si sa accept ( nu prea multe), deci aici realizez ca mi-am si pierdut din prieteni - Neintentionat (sau nu din intentia mea)! 

Am vizitat locuri noi si mi-am dat seama ca in acest an am plans cu 88% mai putin decat in cel de dinainte, nu pentru ca nu aveam de ce, ci pt ca nu merita! 

Lasand la o parte bucuriile, tristetiile, realizarile, lasand la o parte tot, cel mai important lucru din acest an a fost ca am gasit omul meu preferat! Mi-am gasit jumatatea, (desi nu-s o jumatate, si nu inteleg deloc expresia) am gasit ceea ce imi era pus deoparte! 

Sunt fericita. Am invatat atatea, imbatranind. Stiu ca pare trist, dar devine mai frumos cand imbatranesti fericita! 

P.s. 2018, abia astept sa imi prezinti Roma! 

Interogatii

Interogatii

Ce e viu, ce e mort? Culoare sau gust?

Cum de lumina - intuneric?

De ce acum, nu atunci?

De ce o data sau mereu?

Cine sunt eu sa nu m-ascund?

Trec de aici, acolo-n nul

Apoi din nou devin secund.

Mimica-mi spune - rupe tacerea...

Te sperii de tot ce e gol sau nul

Eu nu te duc de aici nicaierea,

Dar doare privirea-mi si amarul

Si apoi....apoi trece pe veci

Ca in momentele grele, iubesti

De azi nu mai am intrebari

Iar de-mi rasar brusc, nu ma-nclin

Ma hranesc pricinitor si devorez -

Orice!

Orice-i innodat de cel pe care il respir.

Cine plateste?

Am simtit 16 zile calde intr-o iarna grea.

Ma spalam cu gheata pe fata si ardea -

Sunt o bipolara notorie si am luat-o razna

Am devenit monstrul cu zambet larg.

Mi-am gasit nebunul. Are ochii rosii

E turbat dupa mine, si rade isteric

E un nebun aparte. Altfel decat mine.

Il plac.

Azi noapte am plans pentru doua gogosi

Dimineata m-a durut cafeaua.

Explica-ma in gesturi si suspine

Eu nu pot sa ma judec azi.

Decat sa omor, fug. M-a nenorocit situatia.

Apoi ajut. Zambesc si astept sa lovesc.

Mii de bucati cad din mine, ca cioburi sparte

Apoi iert, caci tai! Si plang caci doare.

Simt urlte in loc sa aud. Rad si plang in gand.

De ce e perplex tot ce imi iese pe gura

De cand cade cortina la semnalul altora?

Spectacol sublim.

Absolut neconturat

 

Eram pentru a doua oara cu avionul, asta daca nu socoteam si intoarcerea din Londra, de la cea mai buna prietena a mea.  Avem emotii vizibile si nu pentru ca stateam langa geam, ci pentru ca eram exact langa persoana cu care doream sa imi petrec tot restul vietii. Clipeam intens si respiram mai greu decat de obicei.
Povestea asta e despre cum se scrie destinul.
Eram in tricoul alb semitransparent cu Rolling Stones si cu cei mai lejeri pantaloni gasiti in dulap. Urma un drum scurt - o ora jumate si eram la mare. El era in dreapta mea, confuz de fericit, si se uita la mine, se uita ... tin minte perfect privirea aceea - mereu se uita cu atata drag.
La un moment dat ma intrebase daca ma deranjeaza aerul conditionat, insa nu apucasem sa raspund: Amandoi izbucnisem intr-un ras isteric, provocat de spusele domnului din spatele nostru.
Timing perfect, de fiecare data. Incetasem sa analizez reactiile similare. Aveam un ritm atat de simplu, iar mecanismul la fel de complex.
I-as fi spus ca nu imi doresc nimic cand ajungem, doar un pahar rece si sa privim marea. Sa ne ameteasca briza si sa ne simtim textura pielii.
Stiam insa ca e mai bine sa nu-i spun nimic.
Am ajuns pe la 1. Camera impecabila. Pat matrimonial, baldachin, un mic frigider, obloane venetiene si noi doi. M-a luat in brate, a suspinat usurat si-a zis:
- Tot ce-mi doresc e sa stam sa privim marea, savurand ceva rece, sa inspiram aerul sarat si sa te tin in brate.
Am zambit. I-am confirmat. Mi-am confirmat.
Destinul meu e din amprente. Destinul meu n-are cuvinte.

Perfect defect

Perfect defect

 A putrezit povestea mea 
 Si basmele au fermentat 
 De tot.
 Tenace viata-mi calca pragul
 Si arunca tot.
 De tot.
 Redau din sufletu.mi adanc
 Si las sa-mi intre soarta-n drepturi.
 Zarva-ntre colturile gandurilor mele
 Insa marchez cu-n punct
 Sfarsitul vechilor mele simtiri.

 Uite ca n-ai iubit.
 Uite c-a fost poveste
 Uite de vin,cafea si karma
 Uite de ei. Doar unul este.

 Viata-i durere si sunt lacrimi
 E un razboi integru,dur.
 Nu stralucesc inele.
 E doar soare.
 Viata-i cand se descopun flori.
 Miroase a hoit. Asta e viata.
 Aici gaseste tu speranta
 Viata e plans si e un chin.

 Madame Bastet, e despre tine.
 E despre cum goala pusca sta,
 Iubirea toata.
 Si pentru prima data rabda
 Nu da sah mat si rade,
 Nu fuge, nu tipa, nu te infunda
 Ci dă.
 Dar dă cu o putere-n mine
 Si simt ca imi place enorm.

Joc. Flama.

                                                           
                                                                    Joc. Flama.

M-am rugat azi noapte pentru tine, pentru fiecare numar par

M-am rugat sa cazi in gol, sa tresari si sa dormi incet, suav

Am inspirat putere si am expirat – nu pentru noi – ei nici nu stiu

Tot in mine am expirat. Hai sa fim la fel de noi

Nu cad, nu cazi, nu ne lovim, arunca-ti gandul

Incerc sa stau dar – doar stii – e frig si imi sunt desculti ochii

Dupa ce ne invelim bine in bezna, in orbire, de tot

Si ne mirosim sinistru, te las sa-mi iei, sa-mi iei...

Permanentul tremur teribil,

Sa-mi iei si dor, si griji, si culori din suflet.

Ma imbraci apoi in eul meu bun -

Sa pot eu sa dau sah mat. 

                                           08.02.2017

Noduri in pat

  Patura aspra si veche imbibata cu amintirile lor statea sa savureze pielea ei de gaina... El patruns in ganduri marsave o mangaia pe spate, superficial. Oftau. Gandeau lucrurile la fel, si sufereau unul dupa respiratia celuilalt. Obositi, vibrau...aproape asfixiati, doar ei...

 - Si crezi in viitor? pentru prima oara isi facuse curaj ea..
 - Nu.

Calculandu-si lacrima, isi lasa capul usor si zambi. Necontrolandu-si ideile, insista cu intrebarile:

- Crezi in iubire?
- Nu.
- Nu...repeta suav, si-si spuse "nu din nou"...

Trupul e doar alinare, piele calda si un tremur definit. Ritm in inima stresata si ochi umezi, ficsi.

- Tu crezi? Crezi in viata? Crezi in noi? Crezi in povesti? Crezi ce spui? Crezi ca gandesti? Crezi in ceva? In ceva, crezi? innebunea.
- Cred in tine. sopti

Credea in ea. Ea nu credea in ea. "Ea"-ua ei era la el, de aceea si atata nesiguranta si frica, de aici si intrebarile si furia.

- Imi pastrez umbra, restul totul e la tine. Iarta-ma cu mainile de indoieli si fa-ma tu sa stiu ca "eu"-l meu e imbibat in siguranta ta! 
- Mereu! Iubesc.

Pauza de reflectie

Gândește-te o data, apoi din nou si din nou. . .

Chiar îți dorești o persoană care sa îți facă zilnic micul-dejun? Chiar ai putea sa te trezești după Ea cu jumatate de oră, știind ca ceașca de cafea e cu cele doua lingurițe de zahăr amestecata deja, omleta servita te asteapta si tot ce trebuie sa faci e sa o săruţi?

Nu te-ar speria ochii Ei sinceri care nu așteaptă decât o îmbrățișare inainte sa pleci la slujbă? Nu ti s-ar părea bizar sa stii ca te așteaptă ore intregi ziua in amiaza mare, nu noaptea cand viseaza urât (deoarece atunci te stie aproape)? Ai putea trai intr-o perfecta armonie aparentă cu mici pisiceli de-ale Ei ,dorind doar vrea o fărâmă de atenție zadarnică?

Ai putea sa te uiti la Ea cand se enerveaza cand tu pronunti anumite cuvinte altfel decat Ea, stiind ca moftul acela ar face-o cea mai fericita, spune-mi ai putea? Ai putea sa te abtii si sa nu razi cand greseste genurile, doar pentru ca se grabeste sa exprime ce simte? De ce ai face-o?

Relatiile interumane sunt dificile. Ea se asteapta...., tu stii ce vrei, ganditi simultan si spuneti aceleasi lucruri cu alte cuvinte, la alte diateze, din alte directii, cu alta intonatie si mimica diferita – Ochii vostri insa sunt identic de sinceri.

Te-ai gandit vreodata de ce tot timpul cand "Ea greseste", gresesti si tu? Te-ai intrebat ce se intampla in sufletul Ei cand tipi si urli (sau ridici doar tonul)? Ai putea sa nu ii mai spui ca ti "se aduna"? Te-ai putea controla indeajuns cat sa nu folosesti "mereu"-ul si "niciodata"-le, stiind ca pe langa ca o sperie si o ia personal, se si victimizeaza, dramatizeaza, poate chiar plange, pentru lucruri ce iti sunt fleacuri – dar Ea vede drama vietii sale?

Imagineaza-ti cate ai de dat, si cat de simplu ii par Ei, iar tie inuman. Gandeste-te ce ai tu de facut, ca sa "mearga" si ce castigi... Vezi un castig in "liniste", "siguranta" si "armonie"? Pune in balanta barbate, merita omleta de dimineata o abstinenta de doua cuvinte? Gandeste-te omule! Crezi ca medicamentele ce ti le administreaza au alt efect din mana Ei? Te face fericit cand sta in dreapta ta? Te linisteste cand doarme acolo langa tine, cu picioarele incolacite intr-ale tale? Nu e straniu cum noaptea nu ai nevoie decat de o mana pe spatele tau?

Incomprehensibila e "Ea"-ua asta a ta, si la fel de neintreleasa e si "Ea"-ua lui.

"Toate-s la fel " nu e injurie, nu e un lucru negativ, decat daca ai impresia ca ocrotirea in alt mod decat o faci tu - masculinitatea intruchipata – e o insusire dezagreabila.

Ea – da, ofera, imparte, emana sentiment. Atat de simplu. Daruieste grija, atentie, iubire si compasiune, totul este despre puterea de a simti.

Zambeste-i, sarut-o, ia-o de mana si fa-o sa rada in hohote. Nu va dori atentii, nu va vrea marea si cu sarea, - decat daca e obsedata de ambele – dar vei supravietui. 

 

Si desi e psihopata si paranoica sau cum o mai vezi tu, Ea are soarele in suflet, pielea fina, fierbinte si mereu o plapuma la indemana cand ti-e frig- 
Nu uita!
 

A mea.

Ce ciudat de dura e viata.

E dupa ea totul.

Cateodata iti serveste bucati dulci de tort de ciocolata sa iti faca pofta, dupa care te impinge in fata unei masini. Ce e si mai nemultumitor e ca nu ii poti reprosa, ca isi intoarce spatele draga de ea si te ignora.

O mai admir, si stii de ce? Se joaca cu mintea mea, intr-un fel aparte. Inca imi da siguranta si incredere, se aliaza cu mine, devenim parteneri. Ah, Viata! Brusc ma trezesc intr-o balta de lacrimi si ea...ea -i praf, vant.

Oarecum iubesc cum se joaca ea asa... agata sperante peste tot, ca o furtuna pleaca si vine cand ii convine, ma surprinde.

Ieri m-a speriat. M-a surprins.

Ieri am vrut sa nu ii mai vorbesc o perioada...inca ma gandesc, oare merita sa o mai strang in brate, merita sa o mai sarut pe frunte? Mi-e frica si sa imi fie frica de ea. De-ar fi rebela... dar e dura, desi stie ca undeva sper sa nu o mai las de la pieptul meu.

Traiesc.