sâmbătă, 30 decembrie 2017

Planuri, socoteli

Mai am o zi sau doua in care pot sa fac bilantul... m-am ferit mereu sa pun pe hartie lucrurile concrete. E ca si cum ai da explicatii; iar eu am haos in cap si logica mea functioneaza al naibii de pragmatic insa in mod dubios. Nu e cazul sa fiu inteleasa... 

Si as putea incepe cu faptul ca “a fost un an plin”, evident, cliseic. Dar a fost. Am de gand sa uit intentionat de nume, si nu am sa mentionez persoane, eu ma laud cu ei altfel! 

In 2017 am descoperit lumea. Lumea mea! Am inventat cuvinte si am ras in cele mai mari hohote din ultimii mei 27 de ani. M-am mutat, ca-n fiecare an si mi-am achizitionat o duzina de perechi de incaltaminte! Asta ma face sa zambesc chiar si acum cand scriu. Mi-am facut prieteni noi, (salut Dragos, desi am zis ca nu te mentionez, ma gandeam ca asta te va face sa razi), am devenit mai categorica (desi credeam ca nu se poate) dar am invatat si sa accept ( nu prea multe), deci aici realizez ca mi-am si pierdut din prieteni - Neintentionat (sau nu din intentia mea)! 

Am vizitat locuri noi si mi-am dat seama ca in acest an am plans cu 88% mai putin decat in cel de dinainte, nu pentru ca nu aveam de ce, ci pt ca nu merita! 

Lasand la o parte bucuriile, tristetiile, realizarile, lasand la o parte tot, cel mai important lucru din acest an a fost ca am gasit omul meu preferat! Mi-am gasit jumatatea, (desi nu-s o jumatate, si nu inteleg deloc expresia) am gasit ceea ce imi era pus deoparte! 

Sunt fericita. Am invatat atatea, imbatranind. Stiu ca pare trist, dar devine mai frumos cand imbatranesti fericita! 


P.s. 2018, abia astept sa imi prezinti Roma! 


luni, 9 octombrie 2017

Interogatii

Interogatii

Ce e viu, ce e mort? Culoare sau gust?
Cum de lumina - intuneric?
De ce acum, nu atunci?
De ce o data sau mereu?
Cine sunt eu sa nu m-ascund?
Trec de aici, acolo-n nul
Apoi din nou devin secund.

Mimica-mi spune - rupe tacerea...
Te sperii de tot ce e gol sau nul
Eu nu te duc de aici nicaierea,
Dar doare privirea-mi si amarul
Si apoi....apoi trece pe veci
Ca in momentele grele, iubesti

De azi nu mai am intrebari
Iar de-mi rasar brusc, nu ma-nclin
Ma hranesc pricinitor si devorez -
Orice!
Orice-i innodat de cel pe care il respir.


vineri, 25 august 2017

Cine plateste?



Am simtit 16 zile calde intr-o iarna grea.
Ma spalam cu gheata pe fata si ardea -
Sunt o bipolara notorie si am luat-o razna
Am devenit monstrul cu zambet larg.

Mi-am gasit nebunul. Are ochii rosii
E turbat dupa mine, si rade isteric
E un nebun aparte. Altfel decat mine.
Il plac.

Azi noapte am plans pentru doua gogosi
Dimineata m-a durut cafeaua.
Explica-ma in gesturi si suspine
Eu nu pot sa ma judec azi.

Decat sa omor, fug. M-a nenorocit situatia.
Apoi ajut. Zambesc si astept sa lovesc.
Mii de bucati cad din mine, ca cioburi sparte
Apoi iert, caci tai! Si plang caci doare.

Simt urlte in loc sa aud. Rad si plang in gand.
De ce e perplex tot ce imi iese pe gura
De cand cade cortina la semnalul altora?
Spectacol sublim.

miercuri, 19 iulie 2017

Absolut neconturat

 

Eram pentru a doua oara cu avionul, asta daca nu socoteam si intoarcerea din Londra, de la cea mai buna prietena a mea.  Avem emotii vizibile si nu pentru ca stateam langa geam, ci pentru ca eram exact langa persoana cu care doream sa imi petrec tot restul vietii. Clipeam intens si respiram mai greu decat de obicei.
Povestea asta e despre cum se scrie destinul.
Eram in tricoul alb semitransparent cu Rolling Stones si cu cei mai lejeri pantaloni gasiti in dulap. Urma un drum scurt - o ora jumate si eram la mare. El era in dreapta mea, confuz de fericit, si se uita la mine, se uita ... tin minte perfect privirea aceea - mereu se uita cu atata drag.
La un moment dat ma intrebase daca ma deranjeaza aerul conditionat, insa nu apucasem sa raspund: Amandoi izbucnisem intr-un ras isteric, provocat de spusele domnului din spatele nostru.
Timing perfect, de fiecare data. Incetasem sa analizez reactiile similare. Aveam un ritm atat de simplu, iar mecanismul la fel de complex.
I-as fi spus ca nu imi doresc nimic cand ajungem, doar un pahar rece si sa privim marea. Sa ne ameteasca briza si sa ne simtim textura pielii.
Stiam insa ca e mai bine sa nu-i spun nimic.
Am ajuns pe la 1. Camera impecabila. Pat matrimonial, baldachin, un mic frigider, obloane venetiene si noi doi. M-a luat in brate, a suspinat usurat si-a zis:
- Tot ce-mi doresc e sa stam sa privim marea, savurand ceva rece, sa inspiram aerul sarat si sa te tin in brate.
Am zambit. I-am confirmat. Mi-am confirmat.
Destinul meu e din amprente. Destinul meu n-are cuvinte.


marți, 7 martie 2017

Perfect defect

Perfect defect

 A putrezit povestea mea 
 Si basmele au fermentat 
 De tot.
 Tenace viata-mi calca pragul
 Si arunca tot.
 De tot.
 Redau din sufletu.mi adanc
 Si las sa-mi intre soarta-n drepturi.
 Zarva-ntre colturile gandurilor mele
 Insa marchez cu-n punct
 Sfarsitul vechilor mele simtiri.

 Uite ca n-ai iubit.
 Uite c-a fost poveste
 Uite de vin,cafea si karma
 Uite de ei. Doar unul este.

 Viata-i durere si sunt lacrimi
 E un razboi integru,dur.
 Nu stralucesc inele.
 E doar soare.
 Viata-i cand se descopun flori.
 Miroase a hoit. Asta e viata.
 Aici gaseste tu speranta
 Viata e plans si e un chin.

 Madame Bastet, e despre tine.
 E despre cum goala pusca sta,
 Iubirea toata.
 Si pentru prima data rabda
 Nu da sah mat si rade,
 Nu fuge, nu tipa, nu te infunda
 Ci dă.
 Dar dă cu o putere-n mine
 Si simt ca imi place enorm.

miercuri, 8 februarie 2017

Joc. Flama.

                                                           
                                                                    Joc. Flama.

M-am rugat azi noapte pentru tine, pentru fiecare numar par
M-am rugat sa cazi in gol, sa tresari si sa dormi incet, suav
Am inspirat putere si am expirat – nu pentru noi – ei nici nu stiu
Tot in mine am expirat. Hai sa fim la fel de noi
Nu cad, nu cazi, nu ne lovim, arunca-ti gandul
Incerc sa stau dar – doar stii – e frig si imi sunt desculti ochii

Dupa ce ne invelim bine in bezna, in orbire, de tot
Si ne mirosim sinistru, te las sa-mi iei, sa-mi iei...
Permanentul tremur teribil,
Sa-mi iei si dor, si griji, si culori din suflet.
Ma imbraci apoi in eul meu bun -
Sa pot eu sa dau sah mat. 

                                           08.02.2017

luni, 6 februarie 2017

Noduri in pat


  Patura aspra si veche imbibata cu amintirile lor statea sa savureze pielea ei de gaina... El patruns in ganduri marsave o mangaia pe spate, superficial. Oftau. Gandeau lucrurile la fel, si sufereau unul dupa respiratia celuilalt. Obositi, vibrau...aproape asfixiati, doar ei...
 - Si crezi in viitor? pentru prima oara isi facuse curaj ea..
 - Nu.
Calculandu-si lacrima, isi lasa capul usor si zambi. Necontrolandu-si ideile, insista cu intrebarile:
- Crezi in iubire?
- Nu.
- Nu...repeta suav, si-si spuse "nu din nou"...
Trupul e doar alinare, piele calda si un tremur definit. Ritm in inima stresata si ochi umezi, ficsi.
- Tu crezi? Crezi in viata? Crezi in noi? Crezi in povesti? Crezi ce spui? Crezi ca gandesti? Crezi in ceva? In ceva, crezi? innebunea.
- Cred in tine. sopti
Credea in ea. Ea nu credea in ea. "Ea"-ua ei era la el, de aceea si atata nesiguranta si frica, de aici si intrebarile si furia.
- Imi pastrez umbra, restul totul e la tine. Iarta-ma cu mainile de indoieli si fa-ma tu sa stiu ca "eu"-l meu e imbibat in siguranta ta! 
- Mereu! Iubesc.