sâmbătă, 28 aprilie 2018

Progres si viziuni


Progres si viziuni
 Era primavara anului 2016, iar eu ma plimbam linistita de mana cu viata semiautista prin lume.  Eram tare mandra de ea, si pot sa spun, acum obiectiv vorbind, era destul de incalcita. Avea riduri si era deformata intr-o oare care  masura. Sa nu amintesc de strabismul pronuntat. In fine, eram mandra de ea, ca un parinte ce isi iubesc neconditionat copilul.
In perioada aceea cred ca mi-am definit cel mai bine principiile si am renuntat la cele mai multe umpluturi din viata: prejudecati, conceptii si umpluturi.
Dar in acest fragment nu e vorba de mine, caci eu, dintr-un ou cu coaja tare, ma mandream  cu ce aveam – cum aveam!
In aprilie, daca bine imi amintesc am cunoscut o persoana foarte ambigua. As fi zis din tot egocentrismul meu, ca semana cu mine, dar din nou, obiectiv privind, eu semanam cu ea. Bizar. Ne salutam dimineata si ne zambeam din complezenta! Mai incolo am reusit  sa aflu ca are o familie frumoasa, un copil minune si ca e nascuta in acelasi maret 12 a lunii mele, doar ca e cu vreo 10 primaveri mai coapta decat mine.  Si-am zis “Mda. Nu suntem la fel, pentru ca nimeni nu e ca mine!”. Tipic.
Cred ca a fost vorba de o scanteie, dintr-un chibrit subtire si rupt, ca sa aprindem o luamanare imensa. Bine, ne-am cunoscut. Am povestit – nu mult – putin cate putin. Imi imaginez acum un post it pe care poti scrie pe ambele parti. Si atat! Si am  scris marunt!
Am fost sceptica si putin bulversata de ajutorul moral oferit gratuit de ea, unei persoane puternice si definite ca mine, si putea tine prelegeri de cate ori cuvintele-i taioase m-au adus cu picioarele pe pamant, desi nu eram chiar la inaltime. E ca si cum as scrie de o prietena…doar ca nu simt “prietenia” aia. Noi nu barfeam! Din nou bizar. Tind sa cred ca e necesitate dar e doar placere.  
                                Tot ce vreau, e sa plec capul in fata vietii ce azi e alta, datorita , multumita, etc : Mie, si a rafinarii gustului meu pentru frumos, si sa strang mana persoanei de mai sus povestita, nu pentru ajutor si nici pentru sfaturi, ci pentru ca a deschis o fereastra din care am tras cu ochiul si am vazut  concepul de iubire, exact cum e si pe geamul meu.  


-         -  Oricat de ipocrit ar suna, acum urasc strabismul.
-       -    si….Tuuuu, ne vedem la vin!

sâmbătă, 30 decembrie 2017

Planuri, socoteli

Mai am o zi sau doua in care pot sa fac bilantul... m-am ferit mereu sa pun pe hartie lucrurile concrete. E ca si cum ai da explicatii; iar eu am haos in cap si logica mea functioneaza al naibii de pragmatic insa in mod dubios. Nu e cazul sa fiu inteleasa... 

Si as putea incepe cu faptul ca “a fost un an plin”, evident, cliseic. Dar a fost. Am de gand sa uit intentionat de nume, si nu am sa mentionez persoane, eu ma laud cu ei altfel! 

In 2017 am descoperit lumea. Lumea mea! Am inventat cuvinte si am ras in cele mai mari hohote din ultimii mei 27 de ani. M-am mutat, ca-n fiecare an si mi-am achizitionat o duzina de perechi de incaltaminte! Asta ma face sa zambesc chiar si acum cand scriu. Mi-am facut prieteni noi, (salut Dragos, desi am zis ca nu te mentionez, ma gandeam ca asta te va face sa razi), am devenit mai categorica (desi credeam ca nu se poate) dar am invatat si sa accept ( nu prea multe), deci aici realizez ca mi-am si pierdut din prieteni - Neintentionat (sau nu din intentia mea)! 

Am vizitat locuri noi si mi-am dat seama ca in acest an am plans cu 88% mai putin decat in cel de dinainte, nu pentru ca nu aveam de ce, ci pt ca nu merita! 

Lasand la o parte bucuriile, tristetiile, realizarile, lasand la o parte tot, cel mai important lucru din acest an a fost ca am gasit omul meu preferat! Mi-am gasit jumatatea, (desi nu-s o jumatate, si nu inteleg deloc expresia) am gasit ceea ce imi era pus deoparte! 

Sunt fericita. Am invatat atatea, imbatranind. Stiu ca pare trist, dar devine mai frumos cand imbatranesti fericita! 


P.s. 2018, abia astept sa imi prezinti Roma! 


luni, 9 octombrie 2017

Interogatii

Interogatii

Ce e viu, ce e mort? Culoare sau gust?
Cum de lumina - intuneric?
De ce acum, nu atunci?
De ce o data sau mereu?
Cine sunt eu sa nu m-ascund?
Trec de aici, acolo-n nul
Apoi din nou devin secund.

Mimica-mi spune - rupe tacerea...
Te sperii de tot ce e gol sau nul
Eu nu te duc de aici nicaierea,
Dar doare privirea-mi si amarul
Si apoi....apoi trece pe veci
Ca in momentele grele, iubesti

De azi nu mai am intrebari
Iar de-mi rasar brusc, nu ma-nclin
Ma hranesc pricinitor si devorez -
Orice!
Orice-i innodat de cel pe care il respir.


vineri, 25 august 2017

Cine plateste?



Am simtit 16 zile calde intr-o iarna grea.
Ma spalam cu gheata pe fata si ardea -
Sunt o bipolara notorie si am luat-o razna
Am devenit monstrul cu zambet larg.

Mi-am gasit nebunul. Are ochii rosii
E turbat dupa mine, si rade isteric
E un nebun aparte. Altfel decat mine.
Il plac.

Azi noapte am plans pentru doua gogosi
Dimineata m-a durut cafeaua.
Explica-ma in gesturi si suspine
Eu nu pot sa ma judec azi.

Decat sa omor, fug. M-a nenorocit situatia.
Apoi ajut. Zambesc si astept sa lovesc.
Mii de bucati cad din mine, ca cioburi sparte
Apoi iert, caci tai! Si plang caci doare.

Simt urlte in loc sa aud. Rad si plang in gand.
De ce e perplex tot ce imi iese pe gura
De cand cade cortina la semnalul altora?
Spectacol sublim.

miercuri, 19 iulie 2017

Absolut neconturat

 

Eram pentru a doua oara cu avionul, asta daca nu socoteam si intoarcerea din Londra, de la cea mai buna prietena a mea.  Avem emotii vizibile si nu pentru ca stateam langa geam, ci pentru ca eram exact langa persoana cu care doream sa imi petrec tot restul vietii. Clipeam intens si respiram mai greu decat de obicei.
Povestea asta e despre cum se scrie destinul.
Eram in tricoul alb semitransparent cu Rolling Stones si cu cei mai lejeri pantaloni gasiti in dulap. Urma un drum scurt - o ora jumate si eram la mare. El era in dreapta mea, confuz de fericit, si se uita la mine, se uita ... tin minte perfect privirea aceea - mereu se uita cu atata drag.
La un moment dat ma intrebase daca ma deranjeaza aerul conditionat, insa nu apucasem sa raspund: Amandoi izbucnisem intr-un ras isteric, provocat de spusele domnului din spatele nostru.
Timing perfect, de fiecare data. Incetasem sa analizez reactiile similare. Aveam un ritm atat de simplu, iar mecanismul la fel de complex.
I-as fi spus ca nu imi doresc nimic cand ajungem, doar un pahar rece si sa privim marea. Sa ne ameteasca briza si sa ne simtim textura pielii.
Stiam insa ca e mai bine sa nu-i spun nimic.
Am ajuns pe la 1. Camera impecabila. Pat matrimonial, baldachin, un mic frigider, obloane venetiene si noi doi. M-a luat in brate, a suspinat usurat si-a zis:
- Tot ce-mi doresc e sa stam sa privim marea, savurand ceva rece, sa inspiram aerul sarat si sa te tin in brate.
Am zambit. I-am confirmat. Mi-am confirmat.
Destinul meu e din amprente. Destinul meu n-are cuvinte.


marți, 7 martie 2017

Perfect defect

Perfect defect

 A putrezit povestea mea 
 Si basmele au fermentat 
 De tot.
 Tenace viata-mi calca pragul
 Si arunca tot.
 De tot.
 Redau din sufletu.mi adanc
 Si las sa-mi intre soarta-n drepturi.
 Zarva-ntre colturile gandurilor mele
 Insa marchez cu-n punct
 Sfarsitul vechilor mele simtiri.

 Uite ca n-ai iubit.
 Uite c-a fost poveste
 Uite de vin,cafea si karma
 Uite de ei. Doar unul este.

 Viata-i durere si sunt lacrimi
 E un razboi integru,dur.
 Nu stralucesc inele.
 E doar soare.
 Viata-i cand se descopun flori.
 Miroase a hoit. Asta e viata.
 Aici gaseste tu speranta
 Viata e plans si e un chin.

 Madame Bastet, e despre tine.
 E despre cum goala pusca sta,
 Iubirea toata.
 Si pentru prima data rabda
 Nu da sah mat si rade,
 Nu fuge, nu tipa, nu te infunda
 Ci dă.
 Dar dă cu o putere-n mine
 Si simt ca imi place enorm.

miercuri, 8 februarie 2017

Joc. Flama.

                                                           
                                                                    Joc. Flama.

M-am rugat azi noapte pentru tine, pentru fiecare numar par
M-am rugat sa cazi in gol, sa tresari si sa dormi incet, suav
Am inspirat putere si am expirat – nu pentru noi – ei nici nu stiu
Tot in mine am expirat. Hai sa fim la fel de noi
Nu cad, nu cazi, nu ne lovim, arunca-ti gandul
Incerc sa stau dar – doar stii – e frig si imi sunt desculti ochii

Dupa ce ne invelim bine in bezna, in orbire, de tot
Si ne mirosim sinistru, te las sa-mi iei, sa-mi iei...
Permanentul tremur teribil,
Sa-mi iei si dor, si griji, si culori din suflet.
Ma imbraci apoi in eul meu bun -
Sa pot eu sa dau sah mat. 

                                           08.02.2017