Nici nu stiu cum sa incep...cu ceva
frumos ma gandesc, dar asa nu-mi vine...
As multumi, dar nu .... As rade in
hohote, dar iar nu. As casca ochii de acum, cred ca e cel mai
eficient sfat ce pot sa mi-l dau.
A fost un an greu – atat profesional
cat si personal. Totul m-a intarit. Sunt tare!
Povesti banale, sfaturi, alte
invataturi imi trec prin cap acum, dar dupa cum spunea si Kant, nu
imi dati sfaturi, stiu sa gresesc si singur!
Chiar daca le-am ascultat sa stiti ca
am gresit, n-a mers! Aplicati-le voi!
Desi pare banal, competenta naste
incredere in sine. Uite ca devin adult, desi zambesc pe sub mustati
la fiecare boacana si pot si sa judec mai bine oamenii acum, chiar
daca asta nici acum nu stiu la ce ma ajuta, devin adult! Pot umple
pagini cu lucruri ce le-am invatat si cu persoane care m-au ajutat in
acest an, iar jos, la note de subsol, as putea pune cateva ghilimele
si cu majuscule scrise numele persoanelor pe care, sau carora, cu
care sau despre care.... ah! Si de ei as putea vorbi urat.
Clarific totul cu trecutul, acum in
ultimele zile din an, si desi nu va sun in parte, sa stiti oameni, ca
va multumesc unora din voi, de altii mi-e al naibii de dor, va iubesc
si va doresc ce imi doresc si mie, evident exceptand pe cei pe care
ii urasc, siiii - sa nu uit, cei care imi sunteti indiferenti, am
fact acum un exercitiu, si mi-am adus aminte si de voi, va pup!
Ma gandesc ca urmeaza anul meu, cel
mai impar dintre impari, 2017, va fi un an fara sot! Grozav! Nu?
Ah...
Iubesc inceputurile, si sunt pregatita
!Abia astept sa raman exact asa cum sunt!
