Sub dus.
Acolo gandesc cel mai limpede. Stau efectiv si respir apa calda. Imi pun
intrebari peste intrebari. Mi se face pielea de gaina - e forma mea de “more than love” si astept sa
se faca o cat de marunta scanteie sa aflu ce gandesc . Fug dupa alter egoul meu
sa imi raspunda , iar cand il prind se aseaza intr-un colt al mintii mele si
tace. Tace!
Sub plapuma.
Urasc sa ma confrunt cu mine. Mi-e
dusman. O data a incercat sa ma convinga ca el
nu e de mine. L-am crezut , si am facut exact ce mi-a dictat. Am mers pe
increderea egoului meu orbeste. Acum merg orbeste dupa cuvintele – el – ului . Era sa pierd un fragment din
viata sis a datorez egoismului interior totul. Cand voi fi destul de mare, am
sa il gonesc.
Sub cer.
Miscari concentrice . Oameni
bulversati. Perplex. Nu ajuta nimic. La ce sa ies in lume, cand eu abia pot sa ma tin pe picioare. Cazi? Ridica-te.
Iar sunt marioneta lui, unde e - el -
ul? De ce tot tu, prin tot ce ma inconjoara existi? De ce esti atat de
puternic tu, de ce esti alt eu?
“Chiar crezi ca va fi cineva mereu
langa tine sa te tina de mana? ”
“Vreau”
“Credula esti!”