Vom alerga...

            ... si existam si vom exista! Vom alerga deznadajduiti pe cel mai mare perpetuum mobile... pana ne vom epuiza complet si ne vom lasa striviti de legile naturii.

Întrebări...

Mirel Serban | Picrorul de Cuvinte

 Întrebări…

oAi simţit vreodată cum tai cu vorbele tale alte vorbe, sugrumându-le literele cu putere,

scoţând din miezul lor secretele cuvinte ce zăceau parcă de o eternitate-n ele ?

oAi simţit cum mergi pe cărări labirintice iar în urma paşilor tăi se ţese viitorul,un viitor ce

priveşte acuzator din ruinele ierbii strivite?

oAi simţit cum e să minţiun copil doar pentru a-i salva o copilărie ce deja a murit în ochii lui ?

oAi simţit cum îţi înghiţi propriile lacrimi doar pentru a nu le topi în mascarada de cretă

ce dansează haotic în juru-ţi?

oAi simţit cum revii la locul amintirii dureroase adunând pefuriş visele, speranţele  sfârâmiţate  în alizeul timpului ?

oAi simţit cum florile se ofilesc doar cu o singură privire ce poartă în abisuri  flăcărinestingherite ale neiertării?

oAi simţit cum clipele lovesc în fiinţa ta ca nişte secole de istorie nescrisă?

oAi simţit cum tăcerile te asurzesc cu melodia lor vaporoasă, strivindu-ţi singurătatea?

oAi simţ it frica ce-ţi şuieră prin oase ca un tunet străfulgerat din neputinţă?

oAi simţit gândurile ce se ceartă între ele,inima ce-şi îngroapă glasul în tumultul lor ?

oAi simţit toamna scuturându-se subtil din florile ofilite în primăvara îngheţată?

oAi simţit cum e să cazi în abisuri întunecate să tremuri de teamă iar la capătul lor să descoperi lumina tămăduitoare?

oAi simţit cum e să primeşti tot ce ai visat în clipa când ai renunţat să mai trăieşti?

oAi simţit sufletul cum se rugineşte în tăcere ori de câte ori calci peste alte suflete?

oAi simţit cum e să iubeşti până la moarte o fiinţă de la care nu ţi-a rămas decât amintirea că a fost cândva,prea puţin, mult prea puţin în viaţa ta?

Miss you, eternul meu verde!

Nu de casa, nu de pat si nu de colectia mea mi-e dor... Azi mi-e dor de tine, Verdele meu etern! Mi-e dor de fan, mi-e dor de copaci, de vaci si multe oi... mi-e dor de verde... mi-e dor de tine, de nesfarsitele povesti in iarba proaspat cosita, mi-e dor sa ne strige cerul "Mai ramaneti..."

Dor de tzara, dor de natura, dor de tine , si de tot ce ne cheama inapoi in eternul nostru verde...

Maramures...

Sens?

Viața nu are sens decât dacă o schimbăm mereu, puțin câte puțin.

      Antoine de Saint-Exupery (1900 - 1944)