Ai!

Nu Mai Sunt sentimente...verbale! 

Daca simti ceva poti sa imi transmiti cu acele buze provocatoare in alte ipostaze decat cum ne-am obisnuit.  Sunt gesturi Ce le ador! Vreau sa imi faci ce poti ...Ce stii...Nu ma vei mai prinde curand. Ineaca-ma in saruturi, vreau sa fim noi cele doua trupuri colerice ce se cauta neincetat. 

Vreau sa cauti peticele pure si limpezi de piele, neatinse inca de tine ! Inundă-ne de noi. Vreau sa fim noi cele mai neimblanzite trupuri, vreau sa ne devoram! Noi - Doua trupuri incalzite, salbatice, cvalite sub armonia blajină a păturii care ne cunoaste trecutul! Priveste-ma in acest timp, cu ochii devoratori de suflet senin. Ia-mi mâna si initiaza-ma in jocurile dragostei fara constiinta. Aminteste-mi ca gatul tau -prada, izvorul stalucirii mele ma va face mai puternica, mai proeminenta, mai intensa ca pana acum! 

Patrunsi, amortiti,  vreau sa fim  noi- doua trupuri -bucati de carne pline de impetuozitate. Sleiti de putere dar neobositi, clipim zambind. Zambind cu ochii. Sincer.

Scriitorii si dragostea lor pentru pisici

Scriitorii şi dragostea lor pentru pisici

În bătălia dintre iubitorii de câini şi cei de pisici, a doua categorie câştigă clar dacă e să ne referim la scriitori. Felinele se pare că au avut de-a lungul istoriei un loc aparte pentru unii dintre cei mai celebri autori, atât români (Ion Creangă, se spune, că avea în jurul bojdeucii, peste 30 de exemplare pe care le iubea la nebunie), dar şi străini.

Dovada o fac fotografiile de mai jos, doar o selecţie din ceea ce ne propune site-ul Writers and Kitties. Rămâne să ne întrebăm, la cât de băgăcioase ştim că sunt pisicile, cum se descurcau scriitorii atunci când ele se poziţionau între ei şi maşina de scris şamd. Sau oare, în cazul acesta, stăteau cuminţi, “sacrificând” o partidă de mângâiat şi de tors pentru o capodoperă?

Jorge Luis Borges, Boris Vian şi William S. Borroughs

  

Charles Bukowski, Albert Camus şi Truman Capote

  

Julio Cortazar, William Faulkner şi Allen Ginsberg

  

Ernest Hemingway, Herman Hesse şi Hunter S. Thompson

  

Aldous Huxley, Jean Cocteau şi Jack Kerouac

  

Mark Twain, Yukio Mishima şi Philip K. Dick

  

Jean-Paul Sartre, Stephen King şi Sylvia Plath

  

Oricum ar fi, nu este deloc deplasat ce am citit de curând şi în The Guardian, anume că scriitorii se pare că au un fetiş cu pisicile. Şi în cazul meu, nu cred că a existat vreo perioadă, începând cu vârsta de vreo zece ani, în care să îmi “lipsească” o felină.

Sursă: http://hyperliteratura.ro

... nu-s ultimele cuvinte...

... nu-s ultimele cuvinte...

M-am dezintegrat, exact asa cum ti-ai dorit. Am descusut peticele care ma tineau impreuna si ti le-am asezat pe jos. Stiam ca atunci cand le vei zari, vei zambi.  Posesivitatea e aceea verde, cea mai mare dintre toate, sta langa mana mea stanga, care ingheata cu fiecare secunda care trece. Totul s-a destramat, pana si orgoliul a ajuns sa fie aruncat in colt de camera... si pasiunea si iubirea, indeferenta si ratiunea, miile bucati din mine sunt risipite pe jos. M-am destramat, asa cum ti-ai propus.

...si de azi nu voi mai fi nici posesiva, nici egoista, nici cum nu voi mai fii. Nici rece sau calda, nici blanda si nici umana. Nu voi mai fi, decat cum iti vei dori tu.

Apleaca-te usor si ridica peticele destramate, ia doar partile utile si spune lumii ca m-am risipit, si ca tu ai fost cel care m-a reconstruit. Spune lumii ca sunt alta, ca nu am bun si rau in mine, nu sunt calda sau rece, exist doar prin culoare... Prin nuante si prin bucati.

Iar tu... tu traieste, simte si accepta, asculta, apreciaza, iubeste... si nu lasa lumea sa te sfasie, nu le arata punctul tau slab. Ascunde-ti slabiciunile si fii doar o culoare. Fii albastru ca cerul nesfarsit, fii galben ca raza infinita a soarelui, fii verde ca natura de vie, fii roz si iubeste lumea sau fii mov, indiferentule. Fii . Exista.

Nu ne mai tine nici timpul, nici ratiunea, nici orgoliul impreuna. Nu ne mai tine nimic , suntem doar noi, bucati din mine si tine.

N-am sa mai gandesc ca pana acum. Am sa zambesc si ma voi bucura mai mult. Voi aprecia glasul tau mai mult, voi fi mai fericita si am sa iubesc lucrurile marunte. Dar te rog, inainte de asta, reconstruieste-ma.