Un erou...

Esti primul meu gand dimineata si fiecare seara se incheia cu tine. Existi in tot ce fac si tot ce spun. Esti zambetul de pe buzele mele, stralucirea celor doi ochi vezi. Esti mana care imi atinge mana, haina usoara de pe umarul meu. Esti lucrul firesc care ma face sa fiu si esti colosalul rezervor de energie.

Dar de azi ma aliez cu insomnia. Voi gusta seara, noaptea si zorii de zi... voi astepta cateva clipe si voi regreta ca nu am acea arma cu care as putea sa te indepartez.

De azi nu voi mai cunoaste culoarea zambetului tau. De azi nu mai stau sa astept sa aud vocea ta. Voi invata sa adorm fara sa aud “Te iubesc”.

Dar raman cu cartea noastra deschisa sperand ca reusesc sa nu o inchid prea curand.

Dorinta imperfectiunii

S-a sifonat si puritatea.

Nu mai gasesc nimic neumbrit. Totul e prafuit.

Ajung sa uit pentru ce lupt , pentru ce traiesc sau pe cine iubesc. Raman fara sprijin si caut acele lucruri perfecte de care aveam impresia ca o data m-am indragostit.

Mi-e frica sa ma apropii de cana mea preferata, oricum e murdara. As putea sa o spal la nesfarsit si tot as gasi urme de degete pe ea. Patul nu mai sta ca odinioara. Patura fuge mereu de plapuma...nu mai vrea sa o camufleze.

Totul e in razboi ... si nu sunt insetata de pace, si nu mai tanjesc dupa lucruri perfecte. Am crescut , acum vreau si eu o arma!

Deprimarea dinaintea fericirii

Din nou va fi 12, marti 12. Din nou va TREBUIE sa fiu fericita. Iritanta zi si totusi scurta.

Vreau sa am din nou 3, sa suflu in lumanarile din tort de cate ori le aprinde mama... sa trag un ranjet si sa mai “zboare o data pasarica”. Vreau sa am 7, sa nu ma multumesc cu cadourile primite ,dar sa nu ma stiu inca preface ca imi plac! Vreau sa am 15, si sa ies pentru prima data la pizza cu o prietena, sa tin starmb felia aceea si sa ma umplu de ketchup. Vreau sa am 16 sau 17 . Sa fiu o copila care isi da ochii peste cap ca inca sarbatoreste ziua de 12 aprilie alaturi de familie. Vreau sa am 18, sa ma trezesc la 4 dimineata pe masa de biliard si sa ii privesc pe ceilalti, intinsi pe podea, langa sticle goale si geci mototolite pe post de perna. Vreau sa simt miros de libertate....

Nu vreau sa fiu atat de responsabila. Te rog...

E despre ea, muza mea… Cea care ma face sa fiu altcineva.... Cea care ma face sa o vreau rece si alba. Ea ma face sa fiu salbatica, sa nu mai cunosc pe nimeni decat pe ea.... Trupul ei ma face sa o vreau...moarta.

Nu pot sa concep de ce am fost pedepsita sa traiesc cu o asemenea fiinta (daca poate fi numita asa) pe Pamant. Doamne, nu vezi ca ea face “femeia” de rusine? Nu o simti si tu cum miroase? Nu vezi cum umbla? Nu vezi cum vorbeste? Nu stie sa se exprime...nu e demna sa foloseasca darurile tale! Ucide-o sau o ucid eu.

It's just a dream... unfortunately

Ii lipseste vacanta, ii lipseste vara, vantul prea cald, aerul prea uscat, ii lipsesti...

Dorea putina apa... un strop de mare. Atat isi dorea.

Incomplet.

Ma doboara… ma obsedeaza mintea. Ma distruge gandul ca inima mea nu stie carte. Trec prin viata , prin destin , chiar - fara sa pot sa il controlez.

I. Noaptea

Ma culc tarziu... ma invart, ma rasucesc si transpir. Nu mi-e cald, ba am pielea de gaina...tremur de frig...am impresia ca ma invart in cerc. “Patul e mic”, asa zicea el, e mic, e mic, dar in acest moment simt ca ma pierd prin el.Aceeasi piesa pe repeat de pe la vreo 9.... Involuntar am ajuns sa o aud si in vis. Adorm cateva secunde, fredonand aceeasi melodie...Nu realizez ce spun, ce cant... Tresar brusc si vorbesc în limbi pe care nici măcar nu le stiu. Sinele imi vorbeste:

- Nu ştiu cât de gravă este situaţia voastra...

- Poate că el ştie mai bine...

Bătuta de gânduri îmi proptesc fruntea în mâini şi încep să-mi răsfir părul cu degetele. As vrea sa ii pot spune: "Te rog, lasă-mă să te ajut", dar mi-e frica sa primesc acel raspuns amabil, spus cu o voce blanda: "Mulţumesc, înţelege, nu e nevoie."

Adorm... Sau cel putin asa cred. Cred ca am adormit, spunandu-mi in gand ca totul e in regula. Si nu era. Nu pentru mine. Nu pentru el. Era un haos total, un razboi intre mine si orgoliul meu, intre ce imi doream si ce primeam, intre ce dadeam si ce luam. Era pasiune si mister , si o inima care batea tot mai tare, pana nu am reusit sa o mai urmaresc. Adormisem spunandu-mi : “ O sa te visez...”

II. Visul

- Te visez,ca bem vinul rosu... ii spuneam in vis

- Si unde o sa fie asta ? era prea entuziasmat sa astepte sa termin...

- In vis .Pe malul Marii Megre.... Va fi 1 Mai .... nisipul rece.... stam...ne privim... stam unul langa celalalt....si tu ma iei in brate...si ma strangi tare tare de tot....ca sa nu mai simt nici adierea brizei de pe malul marii.

- Imi place visul, spuse el ametit de vinul rosu

- Savuram vinul ....si o picatura se scurge...se scurge.... se scurge
sa continui sa ma trezesc...?

- Te rog.

- Sa ma trezesc?

- Nuuuuuuuuuuuuu, mai este pana te trezesti.

- Ma atinse valul... uite am picioarele ude. Si mi-e chiar frig...ma plangeam ...ca de obicei.

- Sunt aici ca sa te incalzesc, spuse el entuziasmat, dar nu avea nici un efect.

- Multumesc. atat puteam spune.

- Vino sa desenam, era mai mult decat doritor

- Eu nu stiu sa desenez decat patrate si inimioare, si un soare.

- Toata plaja e a ta!zambi

- Stam amandoi, infofoloti in haine. E frig . Si ne incalzeste doar vinul.

- E rosu , rosu?

- E rosu...iti arat... imi torn in palma si iti te conving ca e ceea ce vrei sa fie.

- Imi place rosu! inchise ochi si visa...

- Nu... Nu te duce... Ramai. Nu visa... Stigatul celulelor mele trebuia potolit. Nu il mai aveam cu mine.

A adormit... Urma visul lui.

Iubirea e un mit pentru a tine mintile oamenilor de rand si a celor puri ocupati cu un vis.