Progres si viziuni
Era primavara anului 2016, iar eu ma plimbam
linistita de mana cu viata semiautista prin lume. Eram tare mandra de ea, si pot sa spun, acum
obiectiv vorbind, era destul de incalcita. Avea riduri si era deformata intr-o
oare care masura. Sa nu amintesc de
strabismul pronuntat. In fine, eram mandra de ea, ca un parinte ce isi iubesc neconditionat
copilul.
In perioada aceea
cred ca mi-am definit cel mai bine principiile si am renuntat la cele mai multe
umpluturi din viata: prejudecati, conceptii si umpluturi.
Dar in acest
fragment nu e vorba de mine, caci eu, dintr-un ou cu coaja tare, ma mandream cu ce aveam – cum aveam!
In aprilie, daca
bine imi amintesc am cunoscut o persoana foarte ambigua. As fi zis din tot
egocentrismul meu, ca semana cu mine, dar din nou, obiectiv privind, eu semanam
cu ea. Bizar. Ne salutam dimineata si ne zambeam din complezenta! Mai incolo am
reusit sa aflu ca are o familie
frumoasa, un copil minune si ca e nascuta in acelasi maret 12 a lunii mele,
doar ca e cu vreo 10 primaveri mai coapta decat mine. Si-am zis “Mda. Nu suntem la fel, pentru ca
nimeni nu e ca mine!”. Tipic.
Cred ca a fost
vorba de o scanteie, dintr-un chibrit subtire si rupt, ca sa aprindem o
luamanare imensa. Bine, ne-am cunoscut. Am povestit – nu mult – putin cate putin.
Imi imaginez acum un post it pe care poti scrie pe ambele parti. Si atat! Si
am scris marunt!
Am fost sceptica
si putin bulversata de ajutorul moral oferit gratuit de ea, unei persoane puternice
si definite ca mine, si putea tine prelegeri de cate ori cuvintele-i taioase
m-au adus cu picioarele pe pamant, desi nu eram chiar la inaltime. E ca si cum
as scrie de o prietena…doar ca nu simt “prietenia” aia. Noi nu barfeam! Din nou
bizar. Tind sa cred ca e necesitate dar e doar placere.
Tot
ce vreau, e sa plec capul in fata vietii ce azi e alta, datorita , multumita, etc
: Mie, si a rafinarii gustului meu pentru frumos, si sa strang mana persoanei
de mai sus povestita, nu pentru ajutor si nici pentru sfaturi, ci pentru ca a
deschis o fereastra din care am tras cu ochiul si am vazut
concepul de iubire, exact cum e si pe geamul
meu.
- - Oricat de ipocrit ar suna, acum urasc
strabismul.
- - si….Tuuuu, ne vedem la vin!