Esti primul meu gand dimineata si fiecare seara se incheia cu tine. Existi in tot ce fac si tot ce spun. Esti zambetul de pe buzele mele, stralucirea celor doi ochi vezi. Esti mana care imi atinge mana, haina usoara de pe umarul meu. Esti lucrul firesc care ma face sa fiu si esti colosalul rezervor de energie.
Dar de azi ma aliez cu insomnia. Voi gusta seara, noaptea si zorii de zi... voi astepta cateva clipe si voi regreta ca nu am acea arma cu care as putea sa te indepartez.
De azi nu voi mai cunoaste culoarea zambetului tau. De azi nu mai stau sa astept sa aud vocea ta. Voi invata sa adorm fara sa aud “Te iubesc”.
Dar raman cu cartea noastra deschisa sperand ca reusesc sa nu o inchid prea curand.
Ştiu că nu prea are legătură u postul, dar mie mi-e dor de camera aia. :(
RăspundețiȘtergere