Dorinta imperfectiunii

S-a sifonat si puritatea.

Nu mai gasesc nimic neumbrit. Totul e prafuit.

Ajung sa uit pentru ce lupt , pentru ce traiesc sau pe cine iubesc. Raman fara sprijin si caut acele lucruri perfecte de care aveam impresia ca o data m-am indragostit.

Mi-e frica sa ma apropii de cana mea preferata, oricum e murdara. As putea sa o spal la nesfarsit si tot as gasi urme de degete pe ea. Patul nu mai sta ca odinioara. Patura fuge mereu de plapuma...nu mai vrea sa o camufleze.

Totul e in razboi ... si nu sunt insetata de pace, si nu mai tanjesc dupa lucruri perfecte. Am crescut , acum vreau si eu o arma!