sâmbătă, 28 aprilie 2018

Progres si viziuni


Progres si viziuni
 Era primavara anului 2016, iar eu ma plimbam linistita de mana cu viata semiautista prin lume.  Eram tare mandra de ea, si pot sa spun, acum obiectiv vorbind, era destul de incalcita. Avea riduri si era deformata intr-o oare care  masura. Sa nu amintesc de strabismul pronuntat. In fine, eram mandra de ea, ca un parinte ce isi iubesc neconditionat copilul.
In perioada aceea cred ca mi-am definit cel mai bine principiile si am renuntat la cele mai multe umpluturi din viata: prejudecati, conceptii si umpluturi.
Dar in acest fragment nu e vorba de mine, caci eu, dintr-un ou cu coaja tare, ma mandream  cu ce aveam – cum aveam!
In aprilie, daca bine imi amintesc am cunoscut o persoana foarte ambigua. As fi zis din tot egocentrismul meu, ca semana cu mine, dar din nou, obiectiv privind, eu semanam cu ea. Bizar. Ne salutam dimineata si ne zambeam din complezenta! Mai incolo am reusit  sa aflu ca are o familie frumoasa, un copil minune si ca e nascuta in acelasi maret 12 a lunii mele, doar ca e cu vreo 10 primaveri mai coapta decat mine.  Si-am zis “Mda. Nu suntem la fel, pentru ca nimeni nu e ca mine!”. Tipic.
Cred ca a fost vorba de o scanteie, dintr-un chibrit subtire si rupt, ca sa aprindem o luamanare imensa. Bine, ne-am cunoscut. Am povestit – nu mult – putin cate putin. Imi imaginez acum un post it pe care poti scrie pe ambele parti. Si atat! Si am  scris marunt!
Am fost sceptica si putin bulversata de ajutorul moral oferit gratuit de ea, unei persoane puternice si definite ca mine, si putea tine prelegeri de cate ori cuvintele-i taioase m-au adus cu picioarele pe pamant, desi nu eram chiar la inaltime. E ca si cum as scrie de o prietena…doar ca nu simt “prietenia” aia. Noi nu barfeam! Din nou bizar. Tind sa cred ca e necesitate dar e doar placere.  
                                Tot ce vreau, e sa plec capul in fata vietii ce azi e alta, datorita , multumita, etc : Mie, si a rafinarii gustului meu pentru frumos, si sa strang mana persoanei de mai sus povestita, nu pentru ajutor si nici pentru sfaturi, ci pentru ca a deschis o fereastra din care am tras cu ochiul si am vazut  concepul de iubire, exact cum e si pe geamul meu.  


-         -  Oricat de ipocrit ar suna, acum urasc strabismul.
-       -    si….Tuuuu, ne vedem la vin!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu