Reusesc sa ma dau peste cap de cel putin 200 de ori pe
zi, incercand sa ma hidratez cu apa de la robinet, in acelasi timp in care sterg nasul unui copil
caruia i s-a spus sa mearga mai incolo.
Am zile cand nu imi dau seama nici dupa doua boluri de supa ca am mancat, doar pentru ca intre timp
hranesc alte suflete sau pur si simplu
citesc prostii din domenii de interes comun.
Traiesc uneori momente in care imi curg lacrimile de la oboseala si stres
, dar inima imi spune ca pot sa ma abtin inca doua statii pana acasa, unde am
dreptul sa ma descarc.
Sunt una si aceeasi persoana desi eu, de cele mai multe ori nu ascult lumea
care se plange din cauza banilor sau a altor probleme minore cu cea care e fascinata ore in sir de un copil care a vazut pentru
prima data un spectacol, sau un animal. Sunt cea mai atenta neatenta din lume.
Inca visez la o lume fara probleme desi sunt ingropata in ele –sa nu cobim, ma
bucur ca sunt sanatoasa!
Am invatat sa apreciez acei 50 de bani care lipsesc din suma unui bilet de autobus, la fel de tare ca o zi cu prietenii la iarba
verde. E acelasi lucru pentru mine sa nu aud nici un repros ore intregi cu castigul
unui lucru pe care mi l-am dorit probabil de ceva vreme.
Sunt lucuri atat de marunte ce ma
fac sa zambesc si altele colosale care nici nu ma intristeaza.
Sunt un om care iubeste, care
absoarbe, care se bucura, care ia pur si simplu ceea ce o incanta. N-am nevoie de “ceva” ca sa ma motiveze, dar pot cadea oricand
dintr-o greseala. Sunt copilul in forma pura care vrea sa simta iubire, aspira
la siguranta si ii e frica de tot.
Ma dau peste cap de cate ori e
nevoie si ma distrug pentru fiecare
persoana cate putin, pentru un zambet sincer si o imbratisare grea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu