Omniprezent

Sub dus.

Acolo gandesc  cel mai limpede.  Stau efectiv si respir apa calda. Imi pun intrebari peste intrebari. Mi se face pielea de gaina -  e forma mea de “more than love” si astept sa se faca o cat de marunta scanteie sa aflu ce gandesc . Fug dupa alter egoul meu sa imi raspunda , iar cand il prind se aseaza intr-un colt al mintii mele si tace. Tace!

Sub plapuma. 

Urasc sa ma confrunt cu mine. Mi-e dusman. O data a incercat sa ma convinga ca el nu e de mine. L-am crezut , si am facut exact ce mi-a dictat. Am mers pe increderea egoului meu orbeste. Acum merg orbeste dupa cuvintele – el – ului . Era sa pierd un fragment din viata sis a datorez egoismului interior totul. Cand voi fi destul de mare, am sa il gonesc.

Sub cer. 

Miscari concentrice . Oameni bulversati. Perplex. Nu ajuta nimic. La ce sa ies in lume, cand eu  abia pot sa ma tin pe picioare. Cazi? Ridica-te. Iar sunt marioneta lui, unde e  - el -  ul? De ce tot tu, prin tot ce ma inconjoara existi? De ce esti atat de puternic tu, de ce esti alt eu?

“Chiar crezi ca va fi cineva mereu langa tine sa te tina de mana? ”

“Vreau”

“Credula esti!”