Evadare

M-am trezit obosita langa o sticla goala de Cabernet Saugvignon, ciobita la gura si cu ambalajul uzat. Clipeam usor, parca in reluare, sa nu pierd nici un detaliu din ceea ce o inconjura. Aveam urme pe suflet si picioarele ma sabotau. Imi doream descarcare. M-am ridicat in fund si m-am asezat pe scaunul instabil din camera mea semiobscura si am stans in mana primul creion zicandu-mi ca-l termin. Ma speriase culoarea, dar am continuat sa scriu. Rosu aprins pe o foaie mototolita – aveam senzatia ca beam otet – dar mi-am promis ca termin creionul rosu.

“Nu sunt genul de persoana care sa imparta complimente si mai rau de atat, nu stiu nici cum sa le primesc. Nu sunt cea la care ai putea veni sa ii plangi pe umar, pentru ca te-a parasit iubitul. Nu stiu sa consolez lumea, insa daca sunt pe faza, reusesc sa schimb subiectul. Nu stiu sa accept critici, chiar daca poate ti-am dat impresia ca am inteles. Nu-mi place sa ma justific cand totul e evident. Nu stiu sa cant. Dar imi place! Nu sunt cea de care ai nevoie atunci cand esti ranit. Nu sunt draguta, doar pentru ca te astepti sa fiu. Nu pot sa ma prefac teribil ca imi place de tine, cand vreau sa obtin ceva. Nu pup dosuri de dragul realizarilor obtinute. Nu iubesc decat verdele si misterul, de restul ma pot lipsi. Nu caut motive sa salvez ceva, ce imi spui ca oricum s-a pierdut. Nu ma doare, atunci cand sunt sigura pe mine.

Nu tac, nu-nghit, nu rabd, nu ma prefac, nu astept. Nu sper, nu caut si nici nu cred. Sunt mai complexa decat ceea ce redau si duc o lupta continua cu acel NU din viata mea. Dar daca as renunta la NU, zi-mi – eu cine as fi? ”

Urasc sa ascult povesti inutile despre lume, mancare, locuri. Nu stiu sa iubesc cu masura , nici sa dozez entuziasmul si nici sa ma implic treptat. Nu cred in “acum e momentul potrivit”, momentul il simti, nu il auzi.Nu cred in timp si nici in fortele sale vindecatoare. Nu cunosc uitarea, deci nu cred in ea. Stiu insa sa sap gropi adanci si negre, unde imi ingrop grijile, amintirile, senzatiile si dorintele, pe categorii. Nu crec nici in bine, nici in rau, in “va fi cumva”. “Va fi bine” -  s-a inlocuit cu “O zi frumoasa!”… “Nepotriviri de caracter”- artileria grea – light motivul tuturor relatiilor sociale, e definitia simplificata si sacra a “nu mai vreau”-ului.

Durerea e frumoasa o vreme, pana nu incepe sa iti placa si te trezesti brusc “stricat”.|

-          Si varful creionului oboist se rupse brutal si creionul sare din mana mea. M-am aplecat sa il caut, dar am gasit un “ochi de pisica” ametit.