Stii cum râdea de durerea ei? Cu atâta pofta cum altii nu ar rade nici la cele mai bune stand-up comedy-uri. Si crezând că poate n-ajunge... mai si imita tot tremurul ei, exagerband si batjocorind-o. O îngâna si ii zicea cat e de neajutorată, râdea si mima cu prea multa lipsa de talent toate lacrimile ei fierbinti, care se topeu toate o data cu ploaia care-i picurau pe corpul gol, in întunericul prea negru si prea nepăsător sa înțeleagă prin ce trecea ea.
Se simtea sabotata. Psihic, fizic, emoțional. Nici un pic de zen. Era gândită. Încerca să caute răspunsuri logice si se pierdea. Nu era. Era frig dar nu simtea. Era frig, îi spunea telefonul. -5grade Celsius dar nici cel mai mic disconfort nu.l gusta. O mâncau gândurile de vie si se întreba dacă ăsta e momentul ei de suferință - e groaznic când stii ca doare si ca va mai durea, dar nu poti schimba nimic - Era trecut de miezul nopţii si ea, in loc să-și ia doza de ireal din vis, inhala nicotină.
Caută orice sursă de bine, se gândea la barbarii din mintea sa contaminata, uneori o mai ajutau si ei, însă de data asta totul era pierdut, departe..De ce mai avea speranta? - era ultima intrebare pe care si-o adresa in fiecare seara inainte sa se cuufunde in cosmaruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu