Cerul e o portocala imensa, imbibata in apa dura a marii.
Combinatia ciudata a culorilor imi da fiori. Stomacul mi se intoarce pe dos. Lacrimez, ca in ultimele cateva zile. Daca am ceva? Nimic. Nu am nimic. As zambi daca mi s-ar cere.
El e singurul care mai e langa mine...si imi incalzeste picioarele cu stufosenia lui. Toarce. Sta cu ochii inchisi. Si ne gandim noi amandoi la realele probleme ale lumii... oare exista?
Doare...ma doare tot ce misca. Vantul ma usca, ploapele ma ustura, mainile imi tremura si trag tare din tigara - in memoria noastra. Sa se intoarca vremurile acelea!
Fă sa se intoarca!
...
Si am in minte imaginea ta nervoasa. Fumezi ca un turbat... fumeaza dragul meu. Fumeaza pana ramai fara suflet, fara aer, fara plamani, fumeaza pana simti ca se termina fiinta ta! Dupa care, mai aprinde o tigara si fumeaza-ma si pe mine, fumeaza-mi viata, buzele si corpul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu