Adhara part II

Adhara nu renuntase niciodata la ideile sale de-a dreptul stupide. Tinea cu dintii de tot ce spunea, de tot de promitea sau propunea. Era prea incapatanata, prea orgolioasa, “superlativul cuvantului “sine” ”  o mai numeau prietenele sale cand incercau sa o tachineze.

…si a dat si peste ea acel virus incurabil si nenorocit, pe care ea o numea  “dezgust”, iar altii “dragoste”…

Era o zi prea friguroasa, o ianuarie dura cu o ceata densa . Totul se intamplase  undeva in jurul amiezii, in centrul metropolei pustii . Prea entuziasmata de noua ei achizitie,Adhara  alerga ca o vulpita, traversand pe culoarea rosie a semaforului  fredonand referenul ei preferat de la Zaz si fluturand sacosa cu ghetele noi... Si atunci s-a intamplat.

Un individ  - asa numea ea persoanele atractive – a dat peste ea, rasturnand-o de-a binelea pe trotuar...defapt ea a dat peste el ... Ea, evident nu avea nici o vina, doar nu alerga ca o bezmetica fara noima si fara sa tina cont de vreo regula.Tipase cat o tineau plamanii. Dar ceata a anihilat privirile  si  tipetele ei groaznice.Asa ca zambea. Larg  si intens. Dar doar pentru o secunda, dupa care incepuse analiza. . . Insa nu inainte de alta promisiune stupida spusa in mintea ei: “Al meu va fi!”

                (In capul ei se declansau sute de teorii, statistici, prezumtii si alte banalitati. Iar daca e sa fim onesti, care sunt sansele sa te indragostesti de o persoana in care te izbesti ca un tanc? Care sunt sansele sa ramai cu persoana in care te trantesti cu toata puterea  din neatentie,  intreaga ta viata? Statisticile ar zice 0,1%  - si ar zice asta doar pentru ca studiul nu ar fi fost facut vreodata si ar trebui sa raspunda psihologi celebrii si sociologi iscusiti - sau pentru ca esantionul pe care s-a aplicat studiul ar fi fost intreaga populatia a Terrei. Preferabil ar fi insa sa nu stie asta Adhara si sa creada in neadevar pur. )

                In ceata intensa se vedeau doar doua siluete negre speriate care se transformasera in statui. Ea zambea. Adhara zambea cam rar, dar era convinsa ca nu se vede de ceata, de aceea prinse curaj – iar acest lucru era doar in mintea ei incetosata.

                Un individ creol, cu prea mult sine -  ranji , dupa care stramba din nas. Avea un nas mic si dulce cu un punct maro pe partea stanga - “Doamne , sper sa nu fie mizerie” – sopti Adhara, par cret si des, tuns scurt candva, crescut haotic de culoarea castanelor prea coapte si buze carnoase, foarte aproape de cele pe care nu ai cum sa nu le musti din prima, gandi ea ca fulgerul ! “As fi ridicola!” sopti ea si analiza mai departe.

-          Ce tot vorbesti acolo?intreba iritat el

Insa ea avea o teama de cuvinte, care oricum o duceau sa nu fie inteleasa, ce sa ii fi spus, ca ii place bratara masiva de piele de pe mana lui stanga?

... 

-          Imi place bratara ta, de piele, e asa de masculina! terminase fraza ranjind.

-          Poftim? Aaa, te iert ca m-ai doborat, o zi buna! si dadu sa plece.

Adhara a ramas socata. So-ca-ta!

-          Poftim? Mi-am rupt sacosa, mi-am luxat glezna din cauza ta si totusi eu sunt cea care iti face complimente! Arogantule! Pa, si  bine… o zi buna!

Socat, cascand ochii el raspunse :

-          Eu – eu ce?

-          Unde mergi ? intreba revoltata Adhara ca sa il bulverseze

-          Acasa. Dar stai putin de ce? Tu unde mergi? De ce ma intrebi?

Inducandu-l in si mai mare eroare , stramba din nas si raspunse jignita:

-          In acea directie, arata cu mana ca o copila, si va trebui sa ma ajuti, mi-ai rupt sacosa. Imi dai putin bratara? Defapt mi-o dai mie? Uite ce bine imi vine. Tie iti place sa dormi? Eu ador sa dorm! Te scobesti in nas ? Des? Eu urasc zacusca. E ca o voma, nu crezi?

In cel mai urat mod a strambat din fata aceea adorabila, poate intr-un mod dragalas. Dar s-a facut urat. Era bulversat si nestiutor. Nu stiu la ce se gandea in acele moment, dar  cu siguranta mi-ar fi fost  frica sa il intreb.

-          Esti cam urat asa, cand te strambi. Dar stai linistit, nu ma supar.

El bufni in ras si facuse iar narile mari, chiar daca ii zise inainte cu cateva secunde Adhara ca nu ii place.

A urmat o plimbare lunga … nu stiu exact ce s-a intamplat, pentru ca si ceea ce stiu, stiu de la el. Adhara mi-a spus o poveste stintifico – fantastica despre acea zi. Asa ca tind sa cred ca aceasta este varianta reala. Evident era data de 13. Uitasem sa mentionez “norocul” Adharei. Asta a fost pentru ea iubirea, un lucru marunt, intens si plin de .... incarcare. Apoi a disparut.