marți, 5 februarie 2013

Pleacă!


Pleaca!

-          Pune-ti o dorinta!
-          Acum?
-          Inchide ochii. Te rog pune-ti o dorinta!
-          Dar mi-e frica!
O strangea in brate, clipind in reluare. Inimile lor au prins acelasi ritm. Bateau asurzitor in linistea serii.  
Se spunea despre acel loc ca e magic. Insa magia se risipise in noaptea aceea. Efemeritatea clipei putea fi palpabila, respiratia lor digerata si frica alungata. Dar de ce sa o alunge cand se hraneau cu ea? Doi lasi in noapte lacrimau pentru trecut. Hilar!
Incercand sa se impresioneze reciproc , cu cuvinte grele si goale, se indepartau de adevar. Le era frica. Insa amandoi aveau mastile puse si siguranta faptului ca sentimentele sunt invizibile. Erau!
-          Pune-ti o dorinta, te rog... o dorinta! 
-          Imi doresc ...
-          Nu! Nu asa cu voce tare! Insista cu mainile, el.
-          Imi doresc...
-          Eu imi doresc sa o spui in gand! Ridicase vocea , extrem de iritat.
-          Tu ti-ai irosit dorinta! Surprinsa de uimire isi inchise ochii si astepta.
-          ... nu –mi mai pasa ce-ti doresti ! Plec!
-          Pai... pleaca. Nu mai ai dreptul sa stai!țipa de- a dreptul  tare ea. Pleaca!

A fost dorinta ei. A fost dorinta lumii transpusa in vocea ei! A fost ce nu isi dorea, dar vroia. O va durea...
 Si stia ca il va durea si pe el, deoarece de data asta nu mai zambea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu