Pleaca!
-
Pune-ti o dorinta!
-
Acum?
-
Inchide ochii. Te rog pune-ti o dorinta!
-
Dar mi-e frica!
O strangea in brate, clipind in reluare. Inimile lor au prins acelasi
ritm. Bateau asurzitor in linistea serii.
Se spunea despre acel loc ca e magic. Insa magia se risipise in noaptea
aceea. Efemeritatea clipei putea fi palpabila, respiratia lor digerata si frica
alungata. Dar de ce sa o alunge cand se hraneau cu ea? Doi lasi in noapte
lacrimau pentru trecut. Hilar!
Incercand sa se impresioneze reciproc , cu cuvinte grele si goale, se
indepartau de adevar. Le era frica. Insa amandoi aveau mastile puse si
siguranta faptului ca sentimentele sunt invizibile. Erau!
-
Pune-ti o dorinta, te rog... o dorinta!
-
Imi doresc ...
-
Nu! Nu asa cu voce tare! Insista cu mainile, el.
-
Imi doresc...
-
Eu imi doresc sa o spui in gand! Ridicase vocea
, extrem de iritat.
-
Tu ti-ai irosit dorinta! Surprinsa de uimire isi
inchise ochii si astepta.
-
... nu –mi mai pasa ce-ti doresti ! Plec!
-
Pai... pleaca. Nu mai ai dreptul sa stai!țipa
de- a dreptul tare ea. Pleaca!
A fost dorinta ei. A fost dorinta
lumii transpusa in vocea ei! A fost ce nu isi dorea, dar vroia. O va durea...
Si
stia ca il va durea si pe el, deoarece de data asta nu mai zambea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu