Nu
am crezut ca voi apuca ziua aceea... Nu imi trecea prin cap ca voi sangera
atata.
Eram constienta de
tot. Eram convinsa ca gresesc drumul , dar mergeam cu capul sus, inainte. Aveam
un scop.
Nu aveam nici o
expresie, nu clipeam... ma transformasem intr-o
bucata de piatra care insa lacrima... si inghiteam lacrima dupa lacrima,
tresarind adesea ca plang.
Aveam clar in minte toata
scena...totul... si nu cred ca o voi putea uita vreodata. Eram in camera. Doar ca eu in loc sa infig
cutitul in Iubire, ca in piesa lui Chirila, am tinut-o strans cu ambele maini
si am implantat cu multa pofta cutitul in inima. In inima mea.
Sfarsit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu