joi, 28 martie 2013

Am zis ”Pas!”


...Si se puse la un film, la o reclama, la o carte buna ... si nu reusise sa vada nici macar imaginea. Ochii inlacrimati o impiedicau sa vada chiar si realitatea. ...Si iubea totul la el, si isi dorea parfumul lui, pielea fina sa ii mangaie, vroia sa ii simta respiratie. Daca se victimiza? Probabil.
...Si se trezi singura in camera, parasita intr-o balta de lacrimi, nu mai suspina, ci plangea chiar in hohote;  In hohote asurzitoare, asemeni unui copil abia abandonat.  In el zacea alcoolul. Ii contracara plansul, zambetul lui larg... In hohote iesea nepasarea din el, stand pe un scaun vechi de lemn in fata sticlelor goale de bere... Cica o iubea... o ranea. O ranea iubind-o!
...Si a ramas singura... si is dorea sa simta si el tot ce simtea ea in acel moment. Il vroia. Urla dupa spontaneitate cu gandul ca poate in surdina va auzi si el. El era ingropat in muzica si tutun...  
...si unde erau faptele? Unde era fericirea? Unde era gramul acela de zambet? De ce atunci cand ii era mai rau si mai greu, el dadea gres? De ce nu se putea altfel? De ce el putea dormi in timp ce ea se imbiba in lacrimi amare? De ce ea tremura in timp ce el era relaxat? De ce existau lacrimi? Daca se iubeau de ce o facea sa o doara? De ce ?
...”O viata frumoasa...” ii spuse in gand printre lacrimi otravite de acel sentiment ciudat numit iubire... o viata frumoasa ii dorea, si tot ce era mai bun! Pentru ca il iubise, ii iubise chiar si spatele cand si l-a intors cand ea lacrima.

Un comentariu: