Insomnia imi dă curaj, mă îndeamnă să gândesc
Deși nu-i oportun, mă face sa te-ncerc...
Schimbă doar peisajul, Ieși din lumea acee.
Izbește ușa grea, trage adânc curaj
Inspira acum, inspiră ca si cum...
Te-as invita pe cimentul rece, în fum, în depravare
Si desi e o scânteie,
Doar mâine poți urca în infern.
Iubeste ce privești, și mulțumește-i clipei
Ca m-a inspirat sa-ti prezint doar iadul...
Fără mine. Mâine vei tânji. Dar mâine e doar mâine...
"Oh Doamne!" dar degeaba, ecoul nu se aude-
Te termin calm si blând in haosul etern.
Iar după toate astea, după haosul meu nedrept
Ai să speri la fel să fii mereu, același om în ochii mei
Dar ei, cei verzi , ochii mei cruzi
Mereu te știau un păcătos blajin
Ce căutai să poți să nu faci nimic
Și să mă transformi in tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu