Mirel Serban | Picrorul de Cuvinte
Întrebări…
oAi simţit vreodată cum tai cu vorbele tale alte vorbe, sugrumându-le
literele cu putere,
scoţând
din miezul lor secretele cuvinte ce zăceau parcă de o eternitate-n ele ?
oAi simţit cum mergi pe cărări labirintice iar în urma paşilor tăi se ţese
viitorul,un viitor ce
priveşte
acuzator din ruinele ierbii strivite?
oAi simţit cum e să minţiun copil doar pentru a-i salva o copilărie ce
deja a murit în ochii lui ?
oAi simţit cum îţi înghiţi propriile
lacrimi doar
pentru a nu le topi în mascarada de cretă
ce dansează haotic în juru-ţi?
oAi simţit cum revii la locul amintirii
dureroase adunând pefuriş visele, speranţele
sfârâmiţate în alizeul timpului ?
oAi simţit cum florile se ofilesc doar cu o
singură privire ce poartă în abisuri flăcărinestingherite
ale neiertării?
oAi simţit cum clipele lovesc în fiinţa ta
ca nişte secole de istorie nescrisă?
oAi simţit cum tăcerile te asurzesc cu melodia lor vaporoasă,
strivindu-ţi singurătatea?
oAi simţ it frica ce-ţi şuieră prin
oase ca un tunet străfulgerat din neputinţă?
oAi simţit gândurile ce se ceartă între
ele,inima ce-şi îngroapă glasul în tumultul lor ?
oAi simţit toamna scuturându-se subtil din florile ofilite în
primăvara îngheţată?
oAi simţit cum e să cazi în abisuri
întunecate să tremuri de teamă iar la capătul lor să descoperi lumina tămăduitoare?
oAi simţit cum e să primeşti tot ce ai
visat în clipa
când ai renunţat să mai trăieşti?
oAi simţit sufletul cum se rugineşte în
tăcere ori de
câte ori calci peste alte suflete?
oAi simţit cum e să iubeşti până la moarte
o fiinţă de la care nu ţi-a rămas decât amintirea că a fost cândva,prea puţin, mult prea puţin în viaţa
ta?
Sufletul tău seamănă cu forma glasului meu inelat la marginea tăcerii tale. Sufletul meu seamănă cu forma tăcerii tale ce îmbrăţişează vaporos cuvintele mele.
RăspundețiȘtergereMirel Serban